Play|Story|Short #7: Majesty: For the Realm - Când boierii sunt acasa

Postat de Sergiu Nastrut 22/09/2019 0 Comentarii Reviews,

 

Play|Story|Short #7: Majesty: For the Realm - Când boierii sunt acasă

 

În Majesty: For the Realm trebuie să alegi cu grijă cui permiți să-ți lucreze pământul sau să-ți administreze domeniul, pentru că în Evul Mediu nu apar prea multe ocazii de accedere la cârma regatului fără a fi parte a familiei regale. Fie că abordezi o strategie pașnică și te concentrezi pe nobilime și extravaganțe, fie că ești vestit spre a fi un monarh cu pumnul de fier, tată al tuturor războaielor, rețeta tronului e una singură - avuția.

 

 

PL♟️Y

Număr de jucători: 2-4

Durata jocului: 20-40 minute

Complexitate: 1.73/5.00

Mecanisme: Extragere de cărți, Colecționare de seturi

 

 

 

STORY

 

De la castel vin zvonuri sumbre pentru nostalgicii regatului și pentru susținătorii lui Verde Împărat, dar în același timp aceste vești sunt prilej de sclipire a ochilor pentru cei ce obișnuiesc să aibă mai mult decât doar după ce bea apă - moșierii domeniilor sătești. Pentru că Verde Împărat n-are urmași și pare răpus de farmece sau de vreo boală grea, s-a dat sfoară-n toate colțurile împărăției că celui mai avut pețitor al coroanei i se vor înmâna frâiele tărâmurilor noastre și i se va promite încrederea și supunerea poporului care se usucă văzând cu ochii, îndeosebi din cauza secetei din ultima vreme.

 

Făcând parte dintre aceștia, ajuns-am la un moment de cumpănă: nu-mi dau seama la sfaturile cui să-mi aplec urechea, ca să reușesc să întocmesc o vistierie de invidiat. De când s-a crăpat de ziuă, mi-am adunat servii în divan să le-aduc la cunoștință intenția mea și nu mare-mi fu mirarea când imediat s-a stârnit zarva și fiecare vru a-mi promite marea cu sarea, trăgând nădejde că-i voi pune la loc de cinste odată văzut cu sacii-n căruță. Morărița insistă asupra faptului că făina se vinde ca pâinea caldă și deși prețul unui sac de făină e neînsemnat în raport cu alte avuții, cererea va dicta grămezile. Berarul mă privește preț de o secundă și după o scurtă pauză, mă-ntreabă dacă mai e nevoie de vreun argument ținând cont de ce vinde pentru traiul de zi cu zi. Hangiul rotofei sare repede cu gura și rostește ceva ce știm deja cu toții: udătura pe stomacul gol tot udătură rămâne și nimic nu pune pofta-n cui precum o halcă de șuncă înainte de culcare, după o zi istovitoare. Schimbând repede subiectul și dojenindu-i pe cei dinaintea lor, strigându-le că numai la pântec le-ar sta capul, începe sfada-ntre soldați - unii sunt de părere că se merită să ne-apărăm moșia de rivali, în vreme ce-nflorește din interior, iar alții cred că ofensiva a fost și va fi totdeauna cea mai bună apărare, fără a mai pune la socoteală prada felurită ce așteaptă a fi descoperită. Din spatele lor, vrăjitoarea șugubeață le întărește spusele, promițând a le drege rănile tuturor. Ca să nu mai vorbim de contesă, care pe lângă suma frumușică pe care o promite fără remușcări, ridică miza punând la bătaie înc-un cvintet de argați - toți oameni zdraveni, nu cine știe ce muzicanți. Ce m-oi face în condițiile astea? Și mai important, ce s-o alege de tărâmurile noastre?  

 

Regele-i bătrân, trăiască Majestatea Sa, Regele!

 

 

 

SHORT

 

Fiind în esență un joc de card drafting și set collection ca modalitate primară de punctare, Majesty: For the Realm vine cu un grad de dificultate redus și cu o durată de joc ideală pentru ce a fost gândit să ofere. În speță, acțiunea fiecărui pretendent la tron se rezumă la a alege tactic una dintre cele 6 cărți disponibile în zona centrală a jocului - un fel de tocmire a forței de muncă și de trimitere imediată a specialistului sub clădirea aferentă din domeniul personal, pentru a demara exponențial beneficiile de acel tip. Pentru a împiedica accesul la selecția oricărei dintre cele 6 cărți vizibile, doar prima din linie poate fi aleasă gratis, a doua cerând alocarea unuia dintre cei 5 muncitori (disponibili la startul jocului pe planșa fiecărui jucător) pe prima carte, 2 muncitori distribuiți în mod egal pe primele 2 cărți, în cazul alegerii celei de-a treia și așa mai departe. Toți muncitorii alocați pe aceste cărți rămân acolo, crescând interesul și oferta pentru o selecție ulterioară. Caracterele se înghesuie imediat pe masă, întocmai unor șomeri ce-și așteaptă tocmeala pe ziua respectivă, iar după ce fiecare jucător a recrutat 12 specialiști, se trage linie, iar cămătarii de la curte îți fac o vizită pentru a-ți număra arginții.

 

 

Din punct de vedere vizual, Anne Heidsieck a încropit ilustrații viu colorate, cu un aspect medieval pentru toate cărțile implicate în joc, armonizate așadar cu cadrul secolelor de demult, de pe vremea poveștilor care se întind până la adânci bătrâneți. Deși poate aparent nejustificată lipsa unei planșe individuale de joc, care să cuprindă întreg domeniul și să elimine astfel cele 8 cărți din carton destul de subțire, aceasta se explică repede prin studierea ambelor fațete ale fiecărei cărți: dacă simți că pe varianta A efectul acelei locații e cam dezechilibrat, poți opta pentru varianta B, fiind permise absolut tot felul de combinații unice, crescând gradul de rejucabilitate al fiecărui joc. Jucând tot timpul doar pe una dintre variante, va rămâne impregnată senzația aceluiași parcurs al jocului, scăzând astfel entuziasmul. Cutia vine cu un aspect lucios și cu o prezență atrăgătoare pe raft, iconografia de pe cărțile de specialiști e foarte ușor de asimilat (deși cărțile pot fi asociate chiar mai ușor după culori), iar un alt aspect plăcut al jocului este dat de greutatea ideală și de simțul tactil al banilor - similari cu cei din Splendor sau cu niște poker chips, acesta probabil fiind principalul motiv al justificării prețului pentru un joc de complexitatea lui. Excluderea monedelor de 5 arginți pare a fi de neînțeles, dar poate că Marc André a vrut dinadins o lecție de bișnițăreală clasică pe bani mărunți.

 

Fiind adresat unei audiențe de 2-4 jucători, poate că lucrurile sunt mai ușor de plănuit în 2, de vreme ce dispare o singură carte de pe masă până la tura ta, dar cu siguranță l-aș recomanda în formulă completă, pentru simplul fapt că interacțiunea dintre jucători (în cazul de față conflictele directe dintre cotropitori versus gărzi (numărul cărților roșii versus numărul cărților albastre) are un cu totul alt farmec și aduce un alt nivel de satisfacție. Poate pentru unii conflictul e dezagreat în majoritatea jocurilor și cu atât mai mult într-un joc așa de accesibil și de rapid, dar cred că fără această interacțiune jocul ar fi fost mult mai fad. Sunt diferite căi spre tron, provocarea principală a partidei fiind de fiecare dată “Oare să-mi răsfir argații în toate cotloanele domeniului, sperând la a puncta cât mai multe majorități la final, sau să-i țin grupați, axându-mă pe 2-3 direcții? Să-mi pun încrederea în nobilime, sau boierimea e un pământ nesigur? Să dau o șansă tăranilor simpli, berarilor și hangiilor? Sau să mă rezum la a trece totul prin foc și sabie, ca un tiran, lăsând însă în viață și o vrăjitoare, două?” Există desigur o componentă a norocului ce constă în revelarea cărții potrivite la tura în care ai nevoie, altfel e posibil să apară un pic prea târziu și să nu mai ajungă la tine, dar per total permite suficiente alternative ca să-ți revii (incluzând cărțile cu dublă personalitate), încercând alte direcții. Per total, una dintre cele mai bune soluții în criză de timp, cu reguli lesne de înțeles, cu grămezi consistente de bani la finalul jocului (de regulă, punctaje ce sar ușor de sută) și care lasă deseori senzația că s-a scurs prea repede și se mai cere jucat măcar o dată.

Lasă un comentariu