Play|Story|Short #6: Village - Lasă, nene Iorgule, că nu m-oi face eu porcarul satului!

Postat de Sergiu Nastrut 27/08/2019 0 Comentarii Reviews,

 

Play|Story|Short #6: Village - Lasă, nene Iorgule, că nu m-oi face eu porcarul satului!

Village se folosește de povestea unui sat oarecare și reușește să transpună ușor diversele aspecte ale vieții rurale pe tabla de joc, pentru a-l încadra astfel într-o tematică familiară. Lasă impresia unei experiențe complete, care începe de la primul scâncet și se termină cu citirea testamentului. O călătorie interesantă, istoria unui neam, faima unei generații.

 

PL♟️Y

Număr de jucători: 2-4

Durata jocului: 60-90 minute

Complexitate: 3.07/5.00

Mecanisme: Colectare de resurse, Plasare de muncitori

Extensii: Village: Inn [2013], Village: Port [2014]

 
 
 
 
 

STORY

 

Nu ești nici în Villariba, nici în Villabajo. Ci tu, zmăul zmăilor, alături de mezina lui Moș Ion Roată, iubirea vieții tale și-ai voștri cumnați, sunteți într-un sat uitat de lume din România neîmblânzită, 4 țărani simpli, fie mai săraci și mai învățați, fie mai nătărăi, dar mai corupți și mai influenți. Fiecare dintre cele 4 clanuri din sat se spetește, vezi Doamne, să ajungă Neamul lui Peneș Curcanul [în alte cuvinte, ăi mai legendari țărani]. S-ar prea putea să trăiești îndeajuns încât să-ți vezi și strănepoții în șatră, asta dacă nu-ți vei mânca zilele la sapă sau dacă nu va da ciuma sau râia peste tine, dar, odată ce-ai închis ochii, de nu vei avea o viață vrednică de povestit la nepoți, până și țaț’ Marghioala te va fi uitat.

 

Cât e ziulica de lungă, tot neamul forfotă de treburi: unul se pune bine cu dom’ primar, altul se îndeletnicește cu niscaiva meșteșuguri, unul crește-un bou, altul buchisește liturghia ca un adevărat cleric, unul se negoață ca o precupeață-n piață, altul ia desaga-n spate și umblă prin vecini. Mai prinzi și câte-un bețiv pe la cârciuma lui nea Ilie, ziua-n amiaza mare, când tot satul forfotește de munca la câmp, sau câte-un prinde-bârfe la fântâna satului. Acasă, mama, sfeșnic strașnic, are grijă de pruncii de țâță și are grijă să facă gospodăria de invidiat, în timp ce fredonează cântece de-ale lui Nicolae Furdui Iancu sau Sofia Vicoveanca. Și astfel, fiecare zi trece-n tihnă și restul lumii parcă nu-ndrăznește să mi-i deranjeze. Dar timpul nu stă-n loc nici măcar pentru astfel de idile, așa că toate astea s-or întâmpla până n-or mai fi locuri în registrul de onoare, ori în cimitirul de sub deal.

 

Noroc bun, bade!

 

 

 

SHORT

 

Poate unul dintre cele mai evidente jocuri cu un mecanism de worker placement, Village se adresează unui public de 2-4 țărani simpli, care vor a-și pune la treabă cât mai eficient membrii familiei pentru un nume bun în sat. Acțiunile de plasare a muncitorilor sunt foarte simple în sinea lor, provocarea fiind de fapt gestionarea optimă a timpului, pentru ca atunci când apune soarele deasupra podului și un membru al familiei trebuie să se despartă de viața-n sat, acesta să ajungă în cartea de onoare - loc care ar fructifica moartea sa la finalul jocului. Punctual, acțiunile se declanșează prin alegerea unui anume cub de influență  din zona de unde se dorește un câștig (aprovizionarea cu grâu, nunta în familie care se lasă cu urmași, negoțul la sânge-n piață, îndeletnicirea cu fel și fel de meșteșuguri pentru produse finite - cai, boi, pluguri, etc, măcinatul făinii la moară pentr-un ban grămadă, călătorii în satele vecine, șpăgi pentru poziții-n primărie, sau concursul pentru preoția din sat). Bineînțeles, acțiunile pot fi plătite cu banul jos (cuburile respective de influență, culese în prealabil), sau pot implica specializarea unui membru al familiei într-o anume locație (unde va și rămâne ulterior și de unde va și muri când îi va veni rândul), dar care implică un consum consistent de timp. Când un jucător a luat ultimul cub de influență de pe placa de joc, declanșează finalul unei runde, care se finalizează cu slujba bisericească (în această etapă se extrag aleatoriu 4 călugări din sac, iar dacă nu sunt de culoare neagră, sunt așezați pe prima treaptă ierarhică în cadrul bisericii). Finalul jocului este declanșat atunci când fie cartea de onoare, fie cimitirul satului nu mai are nici un loc liber.

 

 

În materie de grafică și componente, părerile sunt împărțite. Ca și coloristică și ilustrații pe tabla centrală a jocului, dar și pe cele individuale, Dennis Lohausen pare să fi întocmit cadrul propice pentru tematica medieval-sătească a jocului (eventual a unui sat german, chiar), prezentarea fiind una intuitivă, bine delimitată pe zone și ușor de citit. Calitatea componentelor din carton (resurse, table de joc) este una foarte bună, acesta fiind foarte rigid și rezistent. Lucrul care poate reprezenta un minus, în special dacă nu ești dispus la prea mult efort manual odată ce ai scos cutia din țiplă, este reprezentat de abțibildurile cu numerele de identificare ce trebuie lipite pe fiecare parte a fiecărui muncitor din cutie. Poate nu par chiar așa multe la prima vedere, dar lipirea a 96 - 118 stickere de mărimea unghiei de la degetul mic, în poziție de romb fără a depăși marginile, se va transforma încet-încet într-o oră de lucru manual. Poate cele mai fade componente ale jocului sunt cuburile de influență, care ar fi fost mult mai interesante dacă erau decupate în lemn sub forme distincte, dar poate asta ar fi ridicat prețul accesibil și în același timp, poate nu se făcea așa ușor în 2012.

 

 

Pentru varianta de 5 jucători e nevoie de extensia Village Inn, care aduce și un grad de rejucabilitate sporită prin setul de cărți cu personaje diferite ce dictează bonusuri interesante și favorizează anumite specializări. În cele mai multe cazuri, jocul în 4 sau 5 jucători se va întinde la 90-120 de minute, dar de regulă nu există prea mult timp mort între turele jucătorilor, acțiunile rezumându-se în mare la selecția de cuburi și bonificarea instantă a locației respective. Este totuși important ca la pregătirea turelor ulterioare, extragerea și distribuirea cuburilor să fie făcută de o persoană care stăpânește regulamentul, pentru a economisi timp. Nu poate fi vorba de prea multă interacțiune între jucători, decât poate de selecția unor anume cuburi/zone înaintea altuia (așadar ordinea de joc fiind foarte importantă), lăsând poate doar cuburile de ciumă ca variante de activare, sau forțând activarea fântânii pentru reactivarea unei zone epuizate. Deși sunt multe jocuri agricole de plasare a muncitorilor pe piață, mult mai noi, nivelul de strategie implicat în joc, prețul accesibil, varietatea modurilor de a găsi o soluție pentru câștig (fie imediat, din vânzări în masă, fie planificate pe termen lung - biserică, consiliu, călătorii), similitudinea cu viața reală și aspectul cheie al jocului - managementul timpului (Să mă grăbesc să-mi sacrific muncitorul înaintea celuilalt pentru a-i ocupa poziția vizată din cartea de onoare? versus Cum fac să evit ciuma, ca să nu-mi moară muncitorul de pe poziția X, dar totuși să accesez zona respectivă?) au făcut din Village 2012 Kennerspiel des Jahres Winner pe bună dreptate.

 

Lasă un comentariu