Play|Story|Short #2: Santorini - X și 0 în concediu sau Zorba Grecul pe acoperiș

Postat de Sergiu Nastrut 08/05/2019 0 Comentarii Reviews,

 

Play|Story|Short: Santorini - X și 0 în concediu sau Zorba Grecul pe acoperiș

 

 

Santorini propune o combinație de mecanisme simpliste, arhicunoscute, care în sinea lor tind spre sfera abstractului, dar împletite frumos cu o tematică mai mult decât îmbietoare, de vreme ce adesea abstractul nu atrage prin definiție sau rezonanță. Renunțați repede la ochelarii de soare și la șezlong, pentru că mult râvnitul concediu pe această bijuterie elenă tocmai s-a transformat într-o cursă de șantier.

 

 

PL♟️Y

Număr de jucători: 2-4

Durata jocului: 20 minute

Complexitate: 1.75/5.00

Mecanisme: Mișcare în sistem rețelistic, Plasare de piese, Puteri variate

Extensii: Santorini: Golden Fleece [2017]

 

 

 

 

STORY

Ultimele zile din viața regelui Cretheus au fost crunte și pline de suferință. Cel ce avea să pună bazele ilustrei cetăți Iolcus, pe care o guvernase apoi cu mână de fier, se stinse din viață măcinat de boala-i cruntă, întocmai unui pumn de cenușă spulberat de vânturile de miazănoapte. În vreme ce poporul îi aducea ultimele omagii, vicleanul Pelias își întocmea deja planul de uzurpator al ispititorului tron. Deși fiu ilegitim, Pelias îi subjugase pe frații lui vitregi prin varii metode, așa că nici nu trecuseră bine zilele de jale și el se și proclamase Rege și Protector al Iolcusului și al Magnesiei.

 

Anii trecuseră fără să realizeze, cum se întâmplă adesea unei vieți lipsită de greutăți, însă, într-una din zile, în toiul unuia dintre balurile sale opulente, Jason, fiu al lui Aeson și nepot al său, se ivi ca din pământ, cu simpla intenție de a-i da de știre că în câteva zile avea să plece în expediție către Ciclade, spre a găsi legendara Lână de Aur și spre a-l obliga astfel să abdice pe mișelul său unchi. Zis și făcut. În vreme ce Pelias se albise la față de parc-ar fi văzut o nălucă, Jason se-mbarca pe impunătoarea Argo, alături de nume impozante precum Argus și Atalanta, Castor și Pollux, Heracles și Theseus sau Nestor și Polyphemus. Fiind însuflețiți de același gând de răzbunare și de restabilire a unei noi ordini, se alăturaseră cauzei lui Jason în ciuda tuturor cataclismelor și a furtunilor pe care aveau să le înfrunte în expediția lor. Deși zvonindu-se a fi în Colchis, veștile despre Lâna de Aur aveau să vină de la Medea, pe care-o întâlniseră ocazional pe Thira, nevoiți fiind a face un popas forțat din cauza erupțiilor vulcanice din zonă. În urma acestei încercări de foc, Argonauții începuseră a se-ndoi de Jason, corabia fiind grav avariată, iar pierderile însemnate. După ce lucrurile s-au liniștit și strigătele către divinitate s-au potolit, Medea le dădu de știre că Lâna de Aur zace în ruinele vreunui pod uitat de insulari, dar îi avertiză că explorarea va fi foarte anevoioasă. Taberele fiind acum împărțite, soarta Iolcusului sta-n mâinile celui care va găsi primul prețiosul artefact.

 

Va avea Jason vreun avantaj, ținând cont de faptul că-i căzuse drag Medeei? Sau își va spune Chronos cuvântul, favorizându-l pe Theseus?

 

 

Opa!

 

 

 

 

SHORT

Deși produsul finit, sau cel puțin cutia, nu te va duce niciodată cu gândul la o tentativă a unui doctor în matematică de a crea un puzzle suficient de provocator pentru studenții dânsului, ei bine, asta a fost Santorini inițial. Niște piese de lemn, structurate pe 4 nivele, care să fie dispuse într-un sistem rețelistic de 5 pe 5, urmărind o constantă încingere de neuroni și apelând la pură strategie, fără dram de noroc implicat în proces. Sună bine, dacă-ți place doar matematica și te dai în vânt după lucrurile abstracte. Bineînțeles, lui Dr. Gordon Hamilton i-a plăcut nespus. Poate că acest joc abstract cu scop educativ o fi fost pe val în campusul Institutului de Matematică, într-un mod în care majoritatea dintre noi nu l-am înțelege, însă adevăratul său potențial avea să fie dezvoltat 12 ani mai târziu, când Roxley a decis că ar fi cazul ca matematica asta să fie insuflată ceva mai prietenos omului de rând.

 

 

Așa că au îmbrăcat mecanismul de bază al jocului într-o haină excepțională, cu niște componente foarte bine realizate, transformând niște bucăți de lemn într-o machetă a celebrei insulei grecești, clădită de câteva miniaturi care țopăie de ici colo. Dar nu s-au oprit doar aici. Pentru a-i conferi rejucabilitate și diversitate, i-au contactat pe Lina Cosette și David Forest (Mr. Cuddington) care au ilustrat cărți cu puteri variate inspirate din mitologia greacă, cărți care parcă sunt desprinse dintr-o carte cu povești (cum altfel ar putea desena doi soți care-și zic Mr. Cuddington?).

 

 

Ideea jocului este extrem de simplă. Cele 4 miniaturi, la tura lor, fie că sunt controlate de 2 jucători, fie de 4, se vor mișca în plan orizontal în grila de 5 pe 5 în linie dreaptă sau diagonal, urmând să-și termine tura cu construcția unui nou segment de clădire, adiacent. Mișcarea are loc și în plan vertical, permițându-se urcarea unui singur nivel pe tură, sau coborârea a mai multor nivele odată. Cine urcă primul pe nivelul al treilea (acoperișurile fiind doar un mijloc de a bloca terasele și de a da bine la impresia artistică), sau cine blochează primul adversarul, câștigă jocul. În esență, jucând jocul de bază și nefolosind cărțile, ai senzația că joci un amestec de șah, X și 0 3D și Connect 4, dar prezentate mult mai frumos, experiență care cere toată atenția și implicarea ta și care nu-ți permite timp de glumițe și socializare și nici măcar muzică de fundal, din cauză că trebuie să fii ochi și urechi pe mișcările adversarului.

Frumusețea jocului vine însă tocmai prin folosirea acestor cărți, care îl transformă într-un favorit al întregii familii, indiferent de vârstă. Poate exista dezechilibru folosind anumite combinații de cărți, dar ținând cont că durează maxim 20 de minute, nici n-ai timp să-ți dai seama de asta. Nu îl recomand decât în 2 sau în 4, în 4 fiind loc și de amuzament. Nu am jucat vreodată vreo partidă după care să pun totul în cutie și să joc imediat altceva. Tot timpul se va cere și a doua și a treia și a zecea partidă, pentru că la fel ca în cazul dansului Zorba Grecul, se termină prea repede și înc-ai mai țopăi.

Lasă un comentariu