Play|Story|Short #4: Azul - Maistru faianțar, caut (muncă de) fațadă

Postat de Sergiu Nastrut 10/06/2019 0 Comentarii Reviews,

 

Play|Story|Short #4: Azul - Maistru faianțar, caut (muncă de) fațadă

 

 

Azul pare să fi găsit rețeta succesului absolut la categoria jocurilor abstracte, clasându-se de ceva vreme pe prima poziție din topul acestei categorii, dar aspectul impresionant care îl recomandă spre a fi atât de popular este dictat de faptul că nu se rezumă la un public restrâns, ci este poate cea mai accesibilă variantă pentru întreaga familie și cu siguranță și una dintre cele mai încântătoare priveliști, odată întins pe masă.

 

PL♟️Y

Număr de jucători: 2-4

Durata jocului: 30-45 minute

Complexitate: 1.80/5.00

Mecanisme: Creare de modele, Colecționare de seturi, Plasare de piese

Extensii: Azul: Joker Tiles [2017]

 

 

 

STORY

E mare forfotă la curtea palatului. Regele nostru, Manuel I al Portugaliei, sau o Afortunado, așa cum ne place nouă să-l numim, se-ntoarce-n scurtă vreme din vizita sa oficială în sudul Spaniei și umblă zvonuri că nu vine cu mâna goală, ci vine de-a dreptul cucerit de azulejos, adevărate mozaicuri celeste aduse pe țărmurile iberice de mauri, care pretind că aceste azulejos sunt soluția pentru “horror vacui”, sau teama de spațiile goale - ce-o mai fi însemnând și asta.   

 

Crede-mă, Gustavo nepoate, multe toane mai are suveranul ăsta al nost’ și de obicei nu renunță nici în ruptul capului la vise și la doleanțe, dar un lucru-l știm deja prea bine: toată curtea regală, de la consilieri și până la grăjdari, de la înalta consoartă și până la spălătorese, toți ne-ncumetăm cu drag a i le făuri, pentru că rezultatul e-ntotdeauna o mândrie și-un oftat de încântare. Nu ți-am povestit, doar, că Paço Real de Évora n-a fost nicicând mai maiestuos ca-n zilele noastre? S-ar fi pomenit o așa vastă serie de renovări, și atât amar de extinderi pe vremea lui João sau a lui Afonso? Ai fi văzut altădată trecând pragul curții arhitecți precum Martim Lourenço, Álvaro Anes sau António de Lagoa, care să aducă la lumina zilei sala Couto, aripa copiilor, infirmeria, grădinile ori câmpurile de vânătoare, biblioteca regală și galeria damelor? Zău că nu! Iar dac-acum s-a-ndrăgostit de aceste dale viu colorate și crede c-or da bine pe fațadele palatului, cine sunt eu a-mi da cu părerea? În fond, le-am mai văzut vreodată și altfel decât în alb? De m-ar numi doar și pe mine printre maiștrii faianțari...promit a nu-i face risipă de prețioasele-i dale aduse tocmai din Alhambra. Să vezi atunci bijuterie a Iberiei, Évora noastră!

 

Boa sorte!

 

 

 

 

SHORT

Deși un joc abstract ce se ascunde după o fațadă lusitană, Azul este la bază un tile placement game, acțiunile pornind de la a alege piesele de o singură culoare de pe unul dintre discurile de fabrică sau din resturile din zona centrală, succedând cu plasarea acestora pe rândul pe care se dorește “faianțarea”, la finalul rundei realizându-se această placare pe spațiul culorii respective, dacă numărul de piese cerute pe acel rând a fost îndeplinit. De-ndată ce toată lumea termină etapa asta de placare, încep socotelile cu cifre simple, uneori pe degete, alteori gândind cu voce tare, în funcție de adiacența la plăcile deja aranjate pe fațadă. Deși trebuie să te descurci cu ce ai, ca un bun meseriaș ce ești, încerci să așezi placă lângă placă, altfel s-ar putea să pățești ca Dorel, trezindu-te că nu-ți mai încap distanțierele pe la colțuri și ești nevoit să mai ciopârțești din ultimele bucăți, că poate, poate-or încăpea. Odată runda încheiată, cei care fac risipă sunt penalizați, iar fabrica scoate ca materie primă alte acareturi. Primul mozaic în linie perfect orizontală cheamă inspecția regală și declanșează finalul jocului.  

 

 

La capitolul grafică și componente, Chris Quilliams și Philippe Guérin au făcut o treabă senzațională: tabla fiecărui jucător este dintr-un carton gros, cu 2 fațete și cu un design ușor lizibil și foarte prietenos, discurile de fabrică sunt împodobite cu un model suficient de atrăgător, încât să fii tentat să le scoți pe masă drept suporturi de pahare la cinele cu oaspeți mai selecți, fără ca ei să bănuiască nimic, din cauza formei și dimensiunilor acestora, iar săculețul textil în care vin piesele pare a fi un suvenir autentic din ultimul concediu în Porto sau Lisabona. Cutia arată frumos pe raft, insert-ul e practic, regulamentul surprinde bine esențialul, astfel încât e accesibil pentru publicul larg, dar ceea ce face farmecul acestui joc la capitolul prezentare este de departe calitatea pieselor ce vor a imita plăcile de azulejos. Întocmai acestora, coloristica vibrantă și finisajul lucios îți lasă o senzație atât de pregnantă, încât abia aștepți terminarea turei ca să bagi mâna în sac și aduci piese noi pe masă, bucurându-te în secret de senzația tactilă și de zornăitul terapeutic. Nu lăsa copiii nesupravegheați în preajma lor - dacă ție-ți plac așa de mult, cu siguranță pentru ei sunt garantat caramele! 

 

 

În ceea ce privește optimizarea numărului de jucători, depinde foarte mult de ceea ce cauți: dacă vrei o experiență mai agresivă, cu mai multă interacțiune între jucători, joacă-l în 2 și fă-ți un obicei constant din a urmări sabotarea culorilor necesare adversarului, iar dacă vrei un joc mai relaxat, cu mai puțin control și mai puțină predictibilitate, joacă-l în 3-4. Așadar, un aspect interesant al jocului este că lasă senzația a două trepte de viteză total diferite: aceea a jucătorului axat pe culegerea de dale după propriul interes, neluând prea mult în seamă cum aplică ceilalți mortarul și trăind în același timp cu impresia că mișcările lui sunt cele mai bune, sau aceea a jucătorului veșnic interesat de ce se caută pe piață, calculându-și bine mișcările și acționând ca un oportunist pursânge, insistând chiar de la începutul jocului pentru varianta alternativă a tablei ce nu vine cu modelul predefinit, mizând pe buclucul dublurilor pe același rând sau pe aceiași coloană.

 

Dacă-ți plac jocurile cu un simț minimalist, cu componente calitative și reguli ușor de reținut, pe care să le poți expune rapid oricărei categorii de vârstă, Azul bifează din plin toate cerințele, spunându-și povestea pe fundalul unor note de Fado, în 20-30 de minute, ca să nu ai timp să te ții de baliverne și de comentarii de specialitate. În centrul a ceea ce face jocul să funcționeze ca experiență, stă tocmai combinația dintre regulile de colectare a dalelor și regulile de punctare, atenuând astfel componenta norocului dată de extragerea pieselor și lăsând loc unui design deschis explorării, cu fiecare partidă pe care vei vrea în mod sigur să o mai joci.

 

Lasă un comentariu